NONPOEZIA de luni - ,,Tot ce nu este original este plagiat''

Am o prietenă bună, Dya. Nu prea e dusă la biserică atunci când e vorba despre poezie. Este o tipă nonconformistă care spune lucrurilor pe nume. Nu-i pasă dacă este simpatizată sau antipatizată. Când îi reproşez că e o brută şi că ar trebui să fie mai delicată, mă pune la colţ spunându-mi: ,,Mai bine să zică lumea că-s a dracu’, decât să râdă de mine că-s proastă’’. O invidiez că poate trece uşor peste răutăţile oamenilor. E băieţoasă, injură, fumează, se îmbracă sport, e tunsă scurt, îşi asortează tot timpul şapca cu tenişii, ascultă rock. Nu avem nimic în comun decât poezia. Aseară m-a sunat şi mi-a spus aproape strigând la mine: ,,Mă doamnă, degeaba, în puii mei, faceţi emisiuni despre poezie, scrieţi despre poezie, site-urile put de poezie, dacă nu scrieţi şi ce e putred în Danemarca, despre nonpoezie! Vă aplaudaţi între voi, faceţi găşti, dar nimic pentru EA. Poezia se deteriorează pe zi ce trece, iar voi vă complaceţi în regresul liric. Aţi început să vă obişnuiţi cu răul. O să vă treziţi într-o zi sufocaţi de damful puturos al prostului gust. Fă ceva Clau, dacă iubeşti poezia, aşa cum spuneai’’. Gata, ai terminat? am încercat s-o opresc. Ce-ai vrea să fac? De câte ori am spus ceva negativ despre un text, mi-au sărit în cap reproşându-mi că nu sunt critic, că nu am niciun drept să fac asta şi că scriu la rându-mi prost. ,,Asta cam aşa e. Prost nu scrii, dar slab, da. De ce ar vrea să citească cineva despre văicărelile tale, despre mamă, tată, mătuşă, bunică? De ce ar vrea cineva să guste dulcegăriile tale despre iubire şi alte manţocării ieftine?...Iar în ceea ce priveşte critica, nu trebuie să fii critic pentru a-ţi spune părerea, ca cititor, despre lecturile citite.’’. Gata, m-ai convins, am întrerupt-o brusc, pentru că se ştie, nimănui nu-i place să asculte păreri contra despre textele lui. Uite cum facem: eu scriu despre poeziile care cred că sunt de la acceptabil în sus, iar tu despre nonpoezii. Nu fac  altceva decât să transmit, cenzurat, pt ca vorbeşti urât, materialul trimis de tine. E bine? ,,niet. Mă cenzurez singură. Promit să nu scriu naşpa.’’ Deja ai facut-o... ,,asta nu e naşpa, e limbaj argotic. Bate palma...’’.

Şi uite aşa vom avea şi nonpoezia zilei. Până la sfârşitul săptămânii, autorul şi titlul nu vor fi cunoscute pentru ca observaţiile să fie obiective. Oricine poate ajunge în vizorul Dyei, pentru că Dya citeşte mult.

Deci, titlul şi autorul poeziilor, le veţi afla  la sfârşitul săptămânii.

TITLU

AUTOR

nu am dăruit nimănui moartea mea…

DE ce trebuia sa-ti daruiesti moartea?

erau prea vizibile scările

de sub coaste …

PE MINE, ca cititor, nu ma intereseaza aceasta informatie

ca nişte fugi în adâncul unui câmp

murdar de respiraţii

CA NISTE zici? O comparatie ca un şorţ de gospodină obosită

unde toate asediile au fost îmbrăcate

într-o femeie

cu gleznele nesărutate

şi ochii nelocuiţi

la începutul zilei

tu-ul acela – BLEAH!

din toate părţile unei inimi

peste care am călcat

înapoiul BLEAH 2 … ,,tu-ul… înapoiul''? Haide mon cher ca m-ai dat gata cu licenta asta nonphoetica. ce-ti mai place sa epatezi, pe mine nu m-ai dat pe spate.

o umbră de pasăre nemâncată

avea ora tăvălită în vârful unghiei

ploua de vină ASTA-I vreo formula cosinistico-lirică?

aruncarea în celălalt

frigul

de sub noi

dacă ai tăia o bucată din înaintea mea –

,,DIN înaintea mea?’’ zău că e iremediabil OMU’

şi ai urca fiecare treaptă

răspunsă în coastă

în care adevăr

ai vrea

să faci dragoste cu mine?

concluzie finala

Stupefacţie,  o epidemie de entuziasm necontrolat, o bizarerie a limbajului  epatant care aşteaptă aplauze la scenă deschisă,  o pletoră de sensuri  care nu face altceva decât să aducă poeziei  un dezechilibru, producând în  mintea lectorului  un crater de nonsensuri. 

Cine mă contrazice? Aştept opiniile voastre. 

Câţi bănuţi daţi pe această poezie? ( de la 1 la 10)

Dya Cusurgescu