De zăpezi s-a liniştit iarna
ştiu
odată cu florile de prun
tandreţea în sufletul tău s-a întors,
simplă şi liberă
ca această floare umilă.
trimisu-ţi-am vorbă pe vânt,
dragule,
să laşi ochii deschişi,
chiar şi noaptea să mă petreci cu privirea.
cât încă mai sunt.
Mâine ziua va fi tot mai mare,
de urzici şi de lobodă proaspătă
va înverzi grădina.
Curând voi pieri
tăinuită-ntr-un ochi
de regină ucisă
şi povară-ţi voi fi.
Cu alte mâini,
iubite,
de floare amară,
mă vei iubi.
Postări
0 cârcoteli:
Trimiteți un comentariu