Am o prietenă bună,
Dya. Nu prea e dusă la biserică atunci când e vorba despre poezie. Este o tipă nonconformistă
care spune lucrurilor pe nume. Nu-i pasă dacă este simpatizată
sau antipatizată. Când îi reproşez că e o brută şi că ar trebui să fie mai delicată,
mă pune la colţ spunându-mi: ,,Mai bine să zică lumea că-s a dracu’, decât să
râdă de mine că-s proastă’’. O invidiez că poate trece uşor peste răutăţile
oamenilor. E băieţoasă, injură, fumează, se îmbracă sport, e tunsă scurt, îşi
asortează tot timpul şapca cu tenişii, ascultă rock. Nu avem nimic în comun
decât poezia. Aseară m-a sunat şi mi-a spus aproape strigând la mine: ,,Mă
doamnă, degeaba, în puii mei, faceţi emisiuni despre poezie, scrieţi despre
poezie, site-urile put de poezie, dacă nu scrieţi şi ce e putred în Danemarca, despre
nonpoezie! Vă aplaudaţi între voi, faceţi găşti, dar nimic pentru EA. Poezia se
deteriorează pe zi ce trece, iar voi vă complaceţi în regresul liric. Aţi
început să vă obişnuiţi cu răul. O să vă treziţi într-o zi sufocaţi de damful
puturos al prostului gust. Fă ceva Clau, dacă iubeşti poezia, aşa cum spuneai’’.
Gata, ai terminat? am încercat s-o opresc. Ce-ai vrea să fac? De câte ori am
spus ceva negativ despre un text, mi-au sărit în cap reproşându-mi că nu sunt
critic, că nu am niciun drept să fac asta şi că scriu la rându-mi prost. ,,Asta
cam aşa e. Prost nu scrii, dar slab, da. De ce ar vrea să citească cineva
despre văicărelile tale, despre mamă, tată, mătuşă, bunică? De ce ar vrea cineva
să guste dulcegăriile tale despre iubire şi alte manţocării ieftine?...Iar în
ceea ce priveşte critica, nu trebuie să fii critic pentru a-ţi spune părerea,
ca cititor, despre lecturile citite.’’. Gata, m-ai convins, am întrerupt-o brusc,
pentru că se ştie, nimănui nu-i place să asculte păreri contra despre textele lui. Uite
cum facem: eu scriu despre poeziile care cred că sunt de la acceptabil în sus,
iar tu despre nonpoezii. Nu fac altceva decât
să transmit, cenzurat, pt ca vorbeşti urât, materialul trimis de tine. E bine? ,,niet.
Mă cenzurez singură. Promit să nu scriu naşpa.’’ Deja ai facut-o... ,,asta nu e
naşpa, e limbaj argotic. Bate palma...’’.
Şi uite aşa vom avea şi nonpoezia zilei. Până la sfârşitul săptămânii, autorul
şi titlul nu vor fi cunoscute pentru ca observaţiile să fie obiective. Oricine
poate ajunge în vizorul Dyei, pentru că Dya citeşte mult.
Deci, titlul şi autorul poeziilor, le veţi afla la sfârşitul săptămânii.
TITLU
AUTOR
nu am dăruit nimănui
moartea mea…AUTOR
DE ce trebuia sa-ti daruiesti moartea?
erau prea vizibile
scările
de sub coaste …
PE MINE, ca cititor, nu ma intereseaza aceasta
informatie
ca nişte fugi în
adâncul unui câmp
murdar de respiraţii
CA NISTE zici? O comparatie ca un şorţ de
gospodină obosită
unde toate asediile au
fost îmbrăcate
într-o femeie
cu gleznele nesărutate
şi ochii nelocuiţi
la începutul zilei
tu-ul acela – BLEAH!
din toate părţile unei
inimi
peste care am călcat
înapoiul BLEAH 2 … ,,tu-ul… înapoiul''? Haide mon cher
ca m-ai dat gata cu licenta asta nonphoetica. ce-ti mai place sa epatezi, pe
mine nu m-ai dat pe spate.
o umbră de pasăre
nemâncată
avea ora tăvălită în
vârful unghiei
ploua de vină ASTA-I vreo formula cosinistico-lirică?
aruncarea în celălalt
frigul
de sub noi
dacă ai tăia o bucată
din înaintea mea –
,,DIN înaintea mea?’’ zău că e iremediabil OMU’
şi ai urca fiecare
treaptă
răspunsă în coastă
în care adevăr
ai vrea
să faci dragoste cu
mine?
concluzie finala
Stupefacţie, o
epidemie de entuziasm necontrolat, o bizarerie a limbajului epatant care aşteaptă aplauze la scenă
deschisă, o pletoră de sensuri care nu face altceva decât să aducă poeziei un dezechilibru, producând în mintea lectorului un crater de nonsensuri.
Cine mă contrazice? Aştept opiniile voastre.
Câţi bănuţi daţi pe această poezie? ( de la 1 la 10)
Dya Cusurgescu
Pe mine m-au interesat acele scari de sub coaste. :) Mi s-au parut faine.
RăspundețiȘtergereCat despre tu-ul si inapoiul... cam fortata treaba. Eu i-as da 5 puncte.