Am o prietenă bună,
Dya. Nu prea e dusă la biserică atunci când e vorba despre poezie. Este o tipă
nonconformistă care spune lucrurilor pe nume. Nu-i pasă dacă este
simpatizată sau antipatizată. Când îi reproşez că e o brută şi că ar trebui să
fie mai delicată, mă pune la colţ spunându-mi: ,,Mai bine să zică lumea că-s a
dracu’, decât să râdă de mine că-s proastă’’.
O invidiez că poate trece uşor peste răutăţile oamenilor. E băieţoasă, injură, fumează, se îmbracă sport, e tunsă scurt, îşi asortează tot timpul şapca cu tenişii, ascultă rock. Nu avem nimic în comun decât poezia. Aseară m-a sunat şi mi-a spus aproape strigând la mine: ,,Mă doamnă, degeaba, în puii mei, faceţi emisiuni despre poezie, scrieţi despre poezie, site-urile put de poezie, dacă nu scrieţi şi ce e putred în Danemarca, despre nonpoezie. Vă aplaudaţi între voi, faceţi găşti, dar nimic pentru EA. Poezia se deteriorează pe zi ce trece, iar voi vă complaceţi în regresul liric. Aţi început să vă obişnuiţi cu răul. O să vă treziţi într-o zi sufocaţi de damful puturos al prostului gust. Fă ceva Clau, dacă iubeşti poezia, aşa cum spuneai’’. Gata, ai terminat? am încercat s-o opresc. Ce-ai vrea să fac?
De câte ori am spus ceva negativ despre un text, mi-au sărit în cap reproşându-mi că nu sunt critic, că nu am niciun drept să fac asta şi că scriu la rându-mi prost. ,,Asta cam aşa e. Prost nu scrii, dar slab, da. De ce ar vrea să citească cineva despre văicărelile tale, despre mamă, tată, mătuşă, bunică? De ce ar vrea cineva să guste dulcegăriile tale despre iubire şi alte manţocării ieftine?...Iar în ceea ce priveşte critica, nu trebuie să fii critic pentru a-ţi spune părerea, ca cititor, despre lecturile citite.’’. Gata, m-ai convins, am întrerupt-o, pentru că nimănui nu-i place să asculte păreri contra despre textele lui. Uite cum facem: eu scriu despre poeziile care cred că sunt de la acceptabil în sus, iar tu despre nonpoezii. Nu fac altceva decât să transmit, cenzurat, pt ca vorbeşti urât, materialul trimis de tine. E bine? ,,niet. Mă cenzurez singură. Promit să nu scriu naşpa.’’ Deja ai facut-o... ,,asta nu e naşpa, e limbaj argotic. Bate palma...’’.
O invidiez că poate trece uşor peste răutăţile oamenilor. E băieţoasă, injură, fumează, se îmbracă sport, e tunsă scurt, îşi asortează tot timpul şapca cu tenişii, ascultă rock. Nu avem nimic în comun decât poezia. Aseară m-a sunat şi mi-a spus aproape strigând la mine: ,,Mă doamnă, degeaba, în puii mei, faceţi emisiuni despre poezie, scrieţi despre poezie, site-urile put de poezie, dacă nu scrieţi şi ce e putred în Danemarca, despre nonpoezie. Vă aplaudaţi între voi, faceţi găşti, dar nimic pentru EA. Poezia se deteriorează pe zi ce trece, iar voi vă complaceţi în regresul liric. Aţi început să vă obişnuiţi cu răul. O să vă treziţi într-o zi sufocaţi de damful puturos al prostului gust. Fă ceva Clau, dacă iubeşti poezia, aşa cum spuneai’’. Gata, ai terminat? am încercat s-o opresc. Ce-ai vrea să fac?
De câte ori am spus ceva negativ despre un text, mi-au sărit în cap reproşându-mi că nu sunt critic, că nu am niciun drept să fac asta şi că scriu la rându-mi prost. ,,Asta cam aşa e. Prost nu scrii, dar slab, da. De ce ar vrea să citească cineva despre văicărelile tale, despre mamă, tată, mătuşă, bunică? De ce ar vrea cineva să guste dulcegăriile tale despre iubire şi alte manţocării ieftine?...Iar în ceea ce priveşte critica, nu trebuie să fii critic pentru a-ţi spune părerea, ca cititor, despre lecturile citite.’’. Gata, m-ai convins, am întrerupt-o, pentru că nimănui nu-i place să asculte păreri contra despre textele lui. Uite cum facem: eu scriu despre poeziile care cred că sunt de la acceptabil în sus, iar tu despre nonpoezii. Nu fac altceva decât să transmit, cenzurat, pt ca vorbeşti urât, materialul trimis de tine. E bine? ,,niet. Mă cenzurez singură. Promit să nu scriu naşpa.’’ Deja ai facut-o... ,,asta nu e naşpa, e limbaj argotic. Bate palma...’’.
Şi uite aşa vom avea şi nonpoezia zilei. Până la sfârşitul săptămânii,
autorul şi titlul nu vor fi cunoscute pentru ca observaţiile să fie obiective.
Oricine poate ajunge în vizorul Dyei, pentru că Dya citeşte mult.
Deci, titlul şi autorul poeziilor, le veţi afla la sfârşitul săptămânii.
habar n-ai cine a fost moş crăciun
gogule
a fost un fraier ţinut sub papuc
aşa se-ntâmplă cu guşterii care se târăsc în faţa lor
îşi înghit limba
(cum în faţa cui gogule în faţa lor a femeilor
să ne-nţelegem)
de teama muierilor cactus bieţii guşteri se apucă de pescuit de fotbalit de băurit
în cel mai fericit caz de futrapid
numai moşu’ nostru cuminte s-a apucat de crăciunit
a ştiut unde se bagă fraieru’
aşa a scăpat de malaxorul logoreic al nevestei care s-ar ţine scai după el
de-ar speria copiii şi pe mămicile lor
eeheeei, mămicile lor!
ce voios e moşu când le vede şi negociază listele cu daruri
mai un ha ha ha
mai un ho ho ho merry christmas
mai un băurit cu vin roşu fiert în cuişoare
de -i clocoteşte sângele moşului şi i se pune de crăciunit mămici
vorba aceea vinul roşu e bun pentru ele dar băut de ei gogule
mai un ho ho ho jos textila
şi mămica se subpune că doar n-o să-l supere pe moşu’
păi ce ele n-au dorinţe
moşu le îndeplineşte pe toate că-i băiat de gaşcă
şi mămica se subpune că doar n-o să-l supere pe moşu’
gogule
tocmai acu' de sărbători când trebuie să dăruim una alta
ai văzut ce mustăţi răsucite are şi ce vesel e
mămicile sunt de vină gogule
doar nu-ţi imaginai că pricina sunt odraslele lor
care-l trag de barbă şi-l plictisesc cu poezele
bătaia dracului ce le-ar trage şi ce i-ar ţine la colţ pe coji de nucă
precum bunu moşului pe vremea când era prichindel şi spărgea cu bulgări de zăpadă geamurile vecinilor
apropo gogule
în noaptea asta e Crăciunul vine moşu’
ai de grijă şi n-o mai lăsa pe nevastă-ta singură cu el că vorba aia bătrân bâtrân
dar ţeapăn la o adică se ţine tare şi nu mai ai pe cine crăci uni în noaptea cu pricina
sub brad
gogule
spor la crăciunit
Limbaj greoi, desi este un pamflet, nu convinge. Textul este prea incarcat cu termeni care ingreuneaza lecturarea diminuand efectul poantelor. mai incearca!
|
0 cârcoteli:
Trimiteți un comentariu