REZULTATUL CONCURSULUI AD-HOC

CLAU - 1,4, 6, 7, 10, 12
SORIN - 3, 5, 13, 15, 16, 17
VIVI - 2, 8, 11, 9, 14

IATA TEXTUL ORIGINAL

c 1. În fiecare dintre noi există o lumină care se aprinde uneori.

S 2. Era dimineaţă, ceva m-a trezit, vreun gând sau vreun zgomot, am ieşit pe plajă, era timpul când soarele răsărea, iar marea devenise roşie, nisipul, copacii, totul era roşu.
V 3. O dimineaţă cu ceaţă şi gânduri, un amalgam, ce-i de făcut dacă această ceaţă nu se va ridica să vină soarele în lume şi în gândurile mele?

 C 4. Gânduri care s-au imprăştiat în ţipăt de pescaruşi, pe feţele lucioase ale algelor, pe dantela valurilor sparte la mal ce strigau mereu numele tău ori de câte ori îmi atingeau piciorul gol.
S 5. După aceea valurile m-au udat de tot, deodată şi nu s-au mai dezlipit de mine, reci şi ciudate valurile în dimineata asta. Am tresărit şi am ameţit pentru o clipă, trezire bruscă şi în minte a revenit acelaşi obsesiv gând: o iubesc!

V 6. O iubesc? Sigur c-o iubesc, în somn, în vis, în fiecare clipă îmi este dor de ea, iar valul rece m-a trezit prea brusc din visare, realitatea m-a inundat cu iubirea cea mare.

Cl 7. Mi-am amintit de noaptea în care luna juca leapşa printre nori, iar tu îţi ascundeai gândurile în umbra ei cea albă. Mă priveai şi mâna ta se pierdea în părul meu, ca un acrobat sfidând ordinea.

S 8. Nu, eu nu am văzut-o niciodată pe de-a întregul, nu i-am atins părul, nici pescăruşii care zburau haotic în privirea ei albastră ca cerul în dimineaţa asta, jumătate ceaţă, jumătate speranţă. Totul a fost vis şi totuşi...

V 9. Da.. da, mi-am amintit, era sfârşit de septembrie, de aceea apa era atât de rece dimineaţa, am mers pe plajă sperând să o întâlnesc, să-i ating părul blond, să-i şoptesc: - iubito, cât de mult te aşteptam...

c. 10. Te aşteptam de mult, nu te mai ascunde după linişte, liniştea aceea din spatele privirii  striga să ascult ropotul gândurilor, să simt dorinţa din mâinile fierbinţi, din albastrul ochilor, un albastru ca marea după furtună, ce caută mângâierea ţărmului.

S 11. Cu certitudine acum nu se mai putea ascunde, stă în faţa mea, mă priveşte, scotoceşte în mine ca într-un buzunar spaţios - iubito, aparent vezi atât de mult spaţiu, dar nu este aşa, sufletul este un simplu buzunar cârpit şi gol. Mai bine atinge-mă.

V 12. Timpul a trecut, zi după zi şi iarna a venit, pe plajă, pe străzi şi în sufletul meu, sărbătorile vor veni şi ele curând, ce-mi va aduce Moş Crăciun, în definitiv am fost cuminte, am respectat toate normele sociale şi am sperat, mi-am luat vâsc şi am gândit că-i voi simţi căldura buzelor sub el, sub vâsc... asta îmi doresc, Moş Crăciun, o doresc, este cea pe care am aşteptat-o vara, pe plajă şi toamna... de mult.

C 13. Nu vreau să mă ascund, să te ating? Gândul urlă în mine ca strigătul pescăruşului la apus, când marea primeşte soarele în ea înfierbântându-se de flacăra nestinsă. Tu, Soarele meu.

S 14. Sunt Soarele tău, eşti soarele meu?... vorbe mari, eu sunt obişnuit doar cu lucruri mici şi simple, mă sperie cele mari, ele trebuie să vină firesc, ca o întâlnire în gară, ca o îmbraţişare, ca un sărut, ca o noapte de dragoste... mă înfior.

V 15.  Sunt un novice, un om de rând, inima îmi plânge de iubire iar sufletul zdrobit de neîmplinire, caută. Aaaa... uite un pescăruş deasupra, vrea să spună ceva, să îmi spună. Încep să-l înţeleg, nu întreba cum, înţeleg şi atât, mă aştepţi, tu mă aştepţi... aaaaa....  am inteles ce spune  pescăruşul... să nu aştepţi până la vară, când valurile îţi vor atinge tălpile din nou, strigă-l acum pe Moş Crăciun şi spune-i că-ţi doreşti să o săruţi sub vâsc, e ea. Este ea!

C 16. Sub vâsc vom lăsa o cetate a amintirilor, cetate care închide în ea fiecare noapte de dragoste în care niciunul nu ne mai aparţinem. Eram confuzi şi uitasem cine suntem, ştiam doar că braţele mele cedau mângâierilor şi odată cu ele, sânii mei treceau dincolo de insula inimii tale, gurile noastre îşi căutau şoaptele îmbrăţişându-se cu fiecare atingere moale şi caldă, până dincolo de poalele zorilor când ne regăseam în zborul unor pescăruşi survolând marea. 

S 17. A fost odată o toamnă, apoi o iarnă, în dulap încă sunt lucrurile ei, le ignor voit, a fost odată o noapte când o micuţă blondă mi-a poruncit să cred în Crăciun, să merg după un brad sau baremi după nişte crengi, am luat şi brad şi vâsc, pe atunci nu credeam că o voi săruta sub el, sub vâsc, că o voi îmbrăţişa în gară, c-o voi iubi ca atunci, în visul cu marea, cu pescăruşul vorbăreţ, cu nopţile în care eram singuri, cu dimineţile cu ceaţă şi gânduri, în fine, important este ce se întâmplă în prezent, în prezentul acesta confuz, neînţeles mie, neînţeles ţie... cine ştie, poate va fi bine pentru noi. Cum ziceam, a fost odată o toamnă, apoi o iarnă... 


SI TEXTUL PT CONCURS, ALTFEL ASEZAT


1. Sub vâsc vom lăsa o cetate a amintirilor, cetate care închide în ea fiecare noapte de dragoste în care niciunul nu ne mai aparţinem. Eram confuzi şi uitasem cine suntem, ştiam doar că braţele mele cedau mângâierilor şi odată cu ele, sânii mei treceau dincolo de insula inimii tale, gurile noastre îşi căutau şoaptele îmbrăţişându-se cu fiecare atingere moale şi caldă, până dincolo de poalele zorilor când ne regăseam în zborul unor pescăruşi survolând marea.

2. Timpul a trecut, zi după zi şi iarna a venit, pe plajă, pe străzi şi în sufletul meu, sărbătorile vor veni şi ele curând, ce-mi va aduce Moş Crăciun, în definitiv am fost cuminte, am respectat toate normele sociale şi am sperat, mi-am luat vâsc şi am gândit că-i voi simţi căldura buzelor sub el, sub vâsc... asta îmi doresc, Moş Crăciun, o doresc, este cea pe care am aşteptat-o vara, pe plajă şi toamna... de mult.
3.Nu, eu nu am văzut-o niciodată pe de-a întregul, nu i-am atins părul, nici pescăruşii care zburau haotic în privirea ei albastră ca cerul în dimineaţa asta, jumătate ceaţă, jumătate speranţă. Totul a fost vis şi totuşi...

4. Gânduri care s-au imprăştiat în ţipăt de pescaruşi, pe feţele lucioase ale algelor, pe dantela valurilor sparte la mal ce strigau mereu numele tău ori de câte ori îmi atingeau piciorul gol

5. Era dimineaţă, ceva m-a trezit, vreun gând sau vreun zgomot, am ieşit pe plajă, era timpul când soarele răsărea, iar marea devenise roşie, nisipul, copacii, totul era roşu.

6. Mi-am amintit de noaptea în care luna juca leapşa printre nori, iar tu îţi ascundeai gândurile în umbra ei cea albă. Mă priveai şi mâna ta se pierdea în părul meu, ca un acrobat sfidând ordinea.

7. În fiecare dintre noi există o lumină care se aprinde uneori.

8. O dimineaţă cu ceaţă şi gânduri, un amalgam, ce-i de făcut dacă această ceaţă nu se va ridica să vină soarele în lume şi în gândurile mele?

9.O iubesc? Sigur c-o iubesc, în somn, în vis, în fiecare clipă îmi este dor de ea, iar valul rece m-a trezit prea brusc din visare, realitatea m-a inundat cu iubirea cea mare.

10. Te aşteptam de mult, nu te mai ascunde după linişte, liniştea aceea din spatele privirii striga să ascult ropotul gândurilor, să simt dorinţa din mâinile fierbinţi, din albastrul ochilor, un albastru ca marea după furtună, ce caută mângâierea ţărmului.

11. Sunt un novice, un om de rând, inima îmi plânge de iubire iar sufletul zdrobit de neîmplinire, caută. Aaaa... uite un pescăruş deasupra, vrea să spună ceva, să îmi spună. Încep să-l înţeleg, nu întreba cum, înţeleg şi atât, mă aştepţi, tu mă aştepţi... aaaaa.... am inteles ce spune pescăruşul... să nu aştepţi până la vară, când valurile îţi vor atinge tălpile din nou, strigă-l acum pe Moş Crăciun şi spune-i că-ţi doreşti să o săruţi sub vâsc, e ea. Este ea!

12. Nu vreau să mă ascund, să te ating? Gândul urlă în mine ca strigătul pescăruşului la apus, când marea primeşte soarele în ea înfierbântându-se de flacăra nestinsă. Tu, Soarele meu.
13. A fost odată o toamnă, apoi o iarnă, în dulap încă sunt lucrurile ei, le ignor voit, a fost odată o noapte când o micuţă blondă mi-a poruncit să cred în Crăciun, să merg după un brad sau baremi după nişte crengi, am luat şi brad şi vâsc, pe atunci nu credeam că o voi săruta sub el, sub vâsc, că o voi îmbrăţişa în gară, c-o voi iubi ca atunci, în visul cu marea, cu pescăruşul vorbăreţ, cu nopţile în care eram singuri, cu dimineţile cu ceaţă şi gânduri, în fine, important este ce se întâmplă în prezent, în prezentul acesta confuz, neînţeles mie, neînţeles ţie... cine ştie, poate va fi bine pentru noi. Cum ziceam, a fost odată o toamnă, apoi o iarnă...

14. Da.. da, mi-am amintit, era sfârşit de septembrie, de aceea apa era atât de rece dimineaţa, am mers pe plajă sperând să o întâlnesc, să-i ating părul blond, să-i şoptesc: - iubito, cât de mult te aşteptam...

15. Cu certitudine acum nu se mai putea ascunde, stă în faţa mea, mă priveşte, scotoceşte în mine ca într-un buzunar spaţios - iubito, aparent vezi atât de mult spaţiu, dar nu este aşa, sufletul este un simplu buzunar cârpit şi gol. Mai bine atinge-mă.
16. După aceea valurile m-au udat de tot, deodată şi nu s-au mai dezlipit de mine, reci şi ciudate valurile în dimineata asta. Am tresărit şi am ameţit pentru o clipă, trezire bruscă şi în minte a revenit acelaşi obsesiv gând: o iubesc!

17. Sunt Soarele tău, eşti soarele meu?... vorbe mari, eu sunt obişnuit doar cu lucruri mici şi simple, mă sperie cele mari, ele trebuie să vină firesc, ca o întâlnire în gară, ca o îmbraţişare, ca un sărut, ca o noapte de dragoste... mă înfior.



IATA CLASAMENTUL TEXTULUI AD-HOC:

RED LIPS A RECUNOSCUT 9 FRAGMENTE DIN 17;
ALEX -  MAI TREBUIE SA DEA UN RASPUNS PT FRAGMENTUL 16
SIMONA- 15 DIN 17   ... E INCREDIBIL CAT DE APROAPE A FOST
ORICUM E PE PRIMUL LOC


castigatorul concursului este Sigina 12 din 17
felicitari!

rezultatul de atunci a fost doar o estimare la prima vedere, din ceea ce-mi aminteam, nu era o certitudine
multumiri participantilor si succes la urmatoarele concursuri!