Pâş, pâş, în Bucureşti pe furiş...
Joi,
7 martie, ora 19:00, la restaurantul Casa Jienilor din Bucureşti, a
avut loc o nouă lansare de carte, patronată de editura ,,Tritonic'',
autor - Adrian Suciu. Lume multă, scriitori precum Nora Iuga şi
jurnalişti au participat la eveniment, într-o atmosferă de bon ton. Până
când invitaţii s-au acomodat cu localul, au ascultat un jazz de
excepţie, o combinaţie inspirată între chitară şi flaut. Domnul Bogdan
Hrib, editorul cărţii, deschide evenimentul vorbind despre noua carte
apărută. Adrian Suciu lecturează câteva fragmente din romanul său.
Lansarea de carte se încheie cu felicitări aduse autorului şi autografe
din partea acestuia.
Ha! aşa ar suna o cronică
fulger, standard, scrisă pentru o carte cuminte, daaaar pentru ,,Un
roman de rahat'', e musai şi o cronică pe măsură. Aşadar, după ce am
ratat o nouă întâlnire cu tânărul meu prieten Ionuţ Petraru, pentru că
am prostul obicei să întârzii, am ajuns la Casa Jienilor, singură. Cine
credeţi că a coborât dintr-un taxi? Amicul Ionuţ care a dat mărunţel din
buze, mototolit fiind de obiceiul meu. Lasă micule, îţi trece, trebuie
să te obişnuieşti cu hiba asta feminină, altfel rişti să întâlneşti doar
fete de pension, fără culoare, care sunt mai punctuale decât moartea!
Am
fost întâmpinaţi la intrare de un tânăr care ne-a întrebat dacă avem
rezervare. Ups! mi-am spus. Ce să-i zic ăstuia care aşteaptă răspunsul,
privind într-un catalog pe care-l ţinea important în mână? Omu' avea o
mare responsabilitate, pe bună dreptate, precum sfântul Petru la porţile
raiului. Am venit pentru lansarea de carte, mă trezesc vorbind.
Dezamăgit îmi indică o scară care ducea undeva jos. Aha, mi-am spus!
Acum pricepui care era şmenul. Cei cu rezervările, adică barosanii cu
buzunarele raniţă de bănet, erau îndrumaţi sus, în rai, care va să zică,
iar cei cu buzunarele cârpite de spirit hedonic, jos în iad, gândeam,
în timp ce coboram scările unde m-am intersectat cu Adrian Suciu,
protagonistul acestei seri. După ce ne-am... şi anume pupăcit, am
coborât într-o sală mare, decorată rustic, o sală full, prietenoasă, un
iad pe care-l recomand oricărui amator de vin bun, preparate ca la mama
acasă şi hrană spirituală, amanetată sufletului celui care jonglează cu
vorbe.
După un schimb de replici cu prietenii,,delicat'',
interzis minorilor, Adrian Suciu prezintă ,,programul'' serii, în stilul
său original, protocolar :,,Lansarea va fi extrem de simplă, lansările
noastre sunt atipice, adică nu vin tot felul de oameni deştepţi să
spună cuvinte deştepte despre carte, ne doare în cur... o carte dacă e
bună, e bună, dacă e proastă poate să vorbească oricine ar fi despre ea,
tot proastă rămâne... domnul Bogdan, editorul acestei cărţi, vă va
vorbi despre roman, habar n-am dacă despre carte sau despre visele lui
de viaţă ... după care vă voi citi ceva din ea, urmează autografe, apoi
începe partea interesantă - oricare dintre cei aici de faţă poate veni
să ne spună tot ce are pe suflet... acolo la uşă este o urnă argintie,
în care oricine poate să pună o bancnotă când iese. Vă facem două
promisiuni: că n-o să dăm niciun leu din banii ăia la guvernul României,
iar cea de-a doua promisiune, toţi banii din urnă îi vom folosi numai
pentru organizarea de chestii din astea.''
Domnul Bogdan Hrib ne
vorbeşte succint despre conţinutul romanului spunând că este o carte
picantă, un manuscris ,,dintr-o bucată, mi-a plăcut la nebunie...
stilul distinsului autor mi-era cunoscut din precedenta
tentativă...romanul e rezumat perfect -,,Un roman de rahat'', autor
Adrian Suciu, despre noi înşine, fără milă şi fără iluzii, lectură
interzisă proştilor''. Aminteşte cu această ocazie şi despre aniversarea
a 20 de ani de la înfiinţarea Editurii Tritonic.
,,Am fost şi eu
însurat. Dragoste, nuntă, sex, nu neapărat în ordinea asta. Am stat cu
nevastă-mea vreun an de zile. Mi-e tare greu acum să înţeleg cine a fost
sadicul care a inventat instrumentul de tortură căruia îi zice pat
conjugal... Ajunsesem să visez că fac pârţ. Mă trezeam de zece ori pe
noapte, disperat, balonat şi mai trăgeam câte unul discret (...) de câte
ori aud sintagma ,,pat conjugal'', mă balonez instantaneu.'', îşi
începe lectura Adrian Suciu, cu şarmul său imuabil.
,,Femeile
sunt urâte când se fac frumoase'', începe un nou fragment din lectura sa
Adrian Suciu, scriind despre torturile prin care trec femeile când
ajung la un salon de înfrumuseţare, amintindu-mi despre un episod haios
din propria-mi experienţă, când mă aflam într-un asemenea salon
,,acvariu'', iar un individ se oprise în faţa geamului privindu-ne, cu
,,cea mai serioasă mutră de care era capabil''. Individul a pus ochii pe
o ,,jună bine îmbrăcată şi drăguţă căreia o domniţă cosmeticiană îi
făcea pedichiura...''. Ha! mi-am zis cu dispreţ, privindu-l la rându-mi.
Ce face capsomanu' ăla acolo? Ce-o fi în capul lui de se uită ca
cioara-n scorbură? Toate privirile s-au îndreptat către personajul
curios care asista la facerea lumii. ,,Degeaba s-a asigurat că hainele
stau bine pe el, că nu este descheiat la şliţ, degeba ne-a zâmbit galeş,
degeaba ne-a salutat din priviri...era limpede că nu se lega niciun fel
de simpatie între noi''. Eram ,,mahmură'' din cauza firelor smulse
,,unul câte unul din sprâncene'', dar asta nu m-a împiedicat să remarc
privirea ,,galeşă'' a celui care se uita ,,ca boul, cu ochii mari, ce
spuneau fără urmă de îndoială că nu are intenţii ofensive''. Era
evident că individul ne deranja continuând să ne privească ,,suav''.
Madam Monique, patroana salonului de frumuseţe, a ieşit să vorbească cu
acel curios-ciudat care se pare că într-o viaţă anterioară fusese femeie
şi acum scena la care asista îi răscolea subconştientul. ,,Eu rămân la
părerea mea: e bine să te bucuri de miracol, fără să asişti la procedeul
tehnologic al acestuia.'', îşi încheie autorul fragmentul, privindu-ne
galeş. Mi se aprinde beculeţul şi mi se furnică şira spinării când
realizez că mă aflu fix în faţa acelui ciudat care ne privea insistent
în salonul de frumuseţe ,,Chic la Monique''.
Urmează un maraton
scriptic prin viaţa Miticului de astăzi cu ciudăţeniile lui, un maraton
care ridiculizeză clasa politică, justiţia, ''ţeava cu rahat'', masa
nemonetară a românului, sistemul de viaţă al acestuia, snobismul,
ignoranţa, infatuarea, prostia, nivelul de netrai şi alte asemenea
gogoriţe ,,de rahat'', amestecat cu ironie, sarcasm, sinceritate,
specifice stilului smuls, marca Adrian Suciu.
,,Un roman de
rahat'' spune lucrurilor pe nume, fără ipocrizie, fără menajamente,
scanând cu fidelitate societatea în care trăim, acel Gogu aflat printre
noi, românul care se priveşte în oglindă, cu voia sau fără voia lui,
regăsindu-se în lectura romanului. Punct.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 cârcoteli:
Trimiteți un comentariu