Asculta mai multe audio blues
CONFESIUNI
de Costel Macovei
prima oară când mi-am făcut ghetuţele
şi-am tot sperat să n-adorm până când nu-l văd
am fost străfulgerat
de cuvântul creion
şi de vârful bont şi negru
s-au legat multe dintre cuvintele nerostite
apoi mi-am făcut
bocancii cu sârg
şi m-am culcat liniştit
trei ore de somn până la următorul
planton
când iarna o să-mi intre-n bocanci ȋnghiontindu-mă
şi făcând nopţile
inutil de lungi
cizmele de cauciuc doar se spală
dar apa urcă destul
de greu prin ȋntuneric
de cele mai multe ori nici nu nimereşte canalul lacrimal
iar poleitul unor zile calpe
trezeşte fiorii unei
inutile zbateri
chiar dacă iernile
trec cu pantofi prăfuiţi
şi nopţile rătăcesc prin
deşert
speranţa nu moare
iar copilul fiecărei
aşteptări
pleacă liniştit la culcare
când picioarele pleacă
şi te abandonează ȋntre roţi de
căruţ
ghetele devin inutile
la fel ca şi Moşul
ce nu-şi mai află locul printre amintiri
un om fără ghete trăieste
un om fără cuvinte
respiră
un om fără vise, fără speranţă
este deja un cadavru
şi Moş Nicolae nu bântuie prin cimitirhttp://www.bocancul-literar.ro/Forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=28135
Postări
0 cârcoteli:
Trimiteți un comentariu