poezia de miercuri

Marcel Vişa

Prea puțini îngeri în viață

prea puțini îngeri în viață
unde să-i caut dacă nu în cerul palmelor tale?

decupează-mi sufletul cu îmbrățișări tandre
desprinde-mă de trup
cu grija unui chirurg
ce-și scoate mănușile
după operație
plimbă-mă pe cărările neumblate
ale toamnei târzii

între noi se aprind neoane de salon
afumate de gânduri negre
suntem pacienți
pe singura bancă liberă din parcul vieții

dacă nu am avea iubirea
ne-am dona unul altuia
tristețe
săruturile s-ar desprinde de buze odată cu carnea
cireșelor coapte de mai
și poate îngerul din noi
ar tresări la fiecare bătaie de aripi
ce nu s-ar decupa din văzduh
în singurul zbor ce contează