poezia de luni, saptamana a-II-a

Raluca Neagu

La multi ani, tata!

eşti cu un an mai înalt şi cu alţi patruzeci mai îmbătrânit
şanţurile acelea putin adânci din jurul ochilor
te arată bun ca un foc de sobă
te arată fragil aşa cum îi stă bine unui om

tată
visez că mă înalţ şi smulg mărul
din vârful pomului lui Dumnezeu
că trag un cablu de la mine până la nemţi
ma agăţ de el
şi noaptea
pe furiş ca un hoţ
muncesc pământul ăla blestemat până îmi crapă mâinile
cât să nu mai pot citi linia vieţii
visez că o să vă fac o casă în pieptul aspru al munţilor
că veţi deveni arbori de sequoia
acolo pe creste deasupra tuturor celor care se aruncă în grămezi
de minciuni verzi ca un mucegai
visez pentru că asta îmi rămâne
visez pentru că deşi departe inima mea rămâne prinsă de poartă
o las acolo când plec
să nu vă fie dor

tată
la mine ninge abrupt
la tine să nu
măcar de ziua ta să nu