Raluca Neagu

crucea mea în formă de nor

20 decembrie 2012 de        poemdespretine

nu sunt un om norocos
priviţi-mi mâinile
doar un om invidios pe cei mulţi cu norocul în frunte
are buricele degetelor atât de monstrous expuse
doar cineva nenorocos poate să planteze copaci ei să se usuce
să planteze alţii
să îi smulgă furtuna ca pe nişte ţăruşe bătute insuficient
să planteze alţii în care se izbesc toate maşinile văzute şi nevăzute
să planteze
alţii
mereu alţii
nu sunt un om norocos
îmi alunecă trifoiuri cu sute de foi printre degete
mă îmbrăţişează toţi stâlpii am urme de colţi pe fiecare gleznă
pentru a se şti cine-i omul fără noroc din oraş
pe mine nu mă ajunge apocalipsa nu o să mor ca un erou
ori ca o victimă
o să trag perdele ochilor şi va fi aşa ca o zi obişnuită în care totul
se suspendă se anulează
când rămâi tu şi norocul faţă în faţă
îl scupi pe obraz el îţi aşază banii pe pleoape
să ai de drum mă amărâtule
nu sunt un om norocos
priviţi-mi şireturile
parcă-s doi şerpi
îi calc din greşeală pe coadă
se revoltă şi îmi inventează piedici
eu pic
las bălţi de lacrimi în urmă
cui îi pasă
lumea e o scenă prea mare
în care oamenii nenorocoşi nu au loc
li se dau rolul de circar o prăjină şi două picioare stângi
apoi mâna imensă îi împinge spre arenă şi râde înfundat
*
dincolo
departe de cutiile voastre cu bijuterii
sunt oameni la fel de oameni ca şi voi
doar mai putin norocoşi
acolo sunt şi eu
la intersecţia prăpastiei cu muchia.